Faceți căutări pe acest blog

luni


Să iubești două femei...


Știu că nu sunt perfect, ba dimpotrivă, aș putea spune. 
Îmi iubesc soția, este universul meu, alături de ea am petrecut cei mai frumoși și fericiți ani. De curând s-au împlinit 30 de ani de când am hotărât să pășim alături prin viață. Nu știu cum să vă spun, ca să mă înțelegeți mai bine... Soția mea este minunată, mă iubește cu pasiunea unei fecioare și cu tandrețea unei mame. E specială, nu-și dorește blănuri, bijuterii, ea-mi cere doar dragoste și vorbe dulci. Iar ia-mi dăruiește zilnic picături de infinit din sufletul ei plin de lumină, de dragoste și jertfă supremă pe altarul familiei noastre. Mi-a dăruit o minune, o stea care să-mi semene și să-mi lumineze viața mai mult decât soarele de pe cer, pe îngerul nostru de speranță, bucurie și împlinire, iubirea noastră cea scumpă, Diana. Și îi mulțumesc zilnic pentru această minune. 
Am râs împreună, am plâns și am gătit împreună, am călătorit și ne-am descoperit unul pe celălalt și am înțeles că nu-mi doream alta în locul ei. Este o femeie deosebită și o vreau alături de mine pentru totdeauna. Îi place să mă asculte, deseori, zicând: ,,Dacă ai să trăiești 100 de ani, eu vreau să trăiesc 100 de ani și-o zi, ca să-ți spun cât de mult te iubesc.” Și mie-mi place cum mă privește, cum râde, cum se alintă. 
Cât privește perfecțiunea la care și-ai fi dorit să fiu ca soț, v-o spun sincer că sunt la o super distanță respectabilă de realitatea pe care o visează ea. Eu nici nu vreau, de fapt, să fiu perfect, nici ca bărbat, nici ca soț. Pentru că femeia care-mi este alături, ar muri de plictiseală, cu siguranță. 
Și totuși, mă trezesc diminețile și mă gândesc la viața mea: Ce aveam eu în ea? O mamă, un tată, o familie...dar mai presus de toate aveam un suflet. Sufletul meu!...
Și sufletul meu ești TU! 
Când te văd alergând spre mine și sărindu-mi în brațe, râzând, se umple inima de liniște și totul în jurul meu de fericire și iubire. Văd doar oameni care se iubesc, aud râsete de bucurie și parcă toate florile-și revarsă parfumul puternic asupra noastră. Mirosul tău, copilă...Cu tine alături nu mai există-n lume singurătate și tristețe, întregul univers e plin de dulceață, de frumusețe și voie bună. Te joci cu visele mele, râzi de toate planurile și gândurile mele. Am devenit dependent de tine, de râsul tău, de iubirea ta. Mă bucur că ești în inima mea, că sunt în inima ta. Când trebuie să pleci de lângă mine, simt că-mi smulgi sufletul. Și rămân așa, umblând aiurea, omul fără suflet, bănănăind haotic prin lume... Mă potolesc doar la gândul că am să te revăd. Curând. Pentru că eu te iubesc din tot sufletul, scumpă Diana, cu disperare și fără margini, cu insticte de fiară amestecate în dulceață de trandafiri, până dincolo de orice limită, în cer și pe pământ.

Dacă și tu cunoști #femeipebune le poți nominaliza aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu