Faceți căutări pe acest blog

luni

 Despre orgoliu și ambiție

Gandindu-ma la compromisuri imi dau seama ca fara ele ai putea pierde lucruri si persoane foarte importante. Orgoliu si ambitia - doi termeni foarte diferiti care pusi impreuna cladesc un zid gros intre noi, între oameni. Și asta nu e bine, nu e bine deloc!
Se spune că ambiția te ajută, dar orgoliul te distruge! 
Sunt ambițioasă, când îmi pun ceva în cap, păi, fac! Până la capăt, oricât de greu îmi este! Dacă văd că am greșit, recunosc! Nu am orgolii de genul ăsta. Să-ți explic- dacă am vrut să fac ceva imposibil de realizat, de fapt, merg până cel mai aproape de acel punct ,,imposibil”, recunosc că mă simt copleșită, renunț și-mi recunosc greșelile. Râzând, să mai scap de critici! 
Sunt orgolioasă, nu pot să trec peste anumite greșeli pe care le faci. Și totuși...părerea mea, nu cred că ar trebui să existe orgolii. În plus, în dragoste nu ar trebui să existe orgolii. Aia nu mai este dragoste. Nu orgoliile nu despart, ci lipsa dragostei. Orgoliul este cea mai mare și prima dintre otrăvurile iubirii. Arată adesea că trăim după etichetele minții noastre și nu îndrumați de energia iubirii. Deseori, orgoliul stârnește certuri prostești, atunci când credem că noi avem o dreptate șchioapă și oarbă în relație, așa că, vă spun drept - orgoliul, frate bun cu mândria, servește deseori prostiei.
Orgoliile au declanșat războiaie, ambițiile au făcut lumea să meargă, pas cu pas, mai departe, spre viitor.
Am un prieten care spune că nu poate fi fericit pentru că este orgolios. Are orgolii peste care nu poate trece. Eu zic că este mai degrabă încăpățânat. Dar nu i-am spus-o. I-am zis, totuși, că-are o ambiție prostească de-a fi astfel. Cred că a fi orgolios nu e un lucru prea cool, așa zice și  DEX:
Orgoliu- părere foarte bună, adesea exagerată și nejustificată despre sine, despre valoarea și importanța sa socială; îngâmfare; vanitate; trufie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu